“CRIZA VARSTEI DE 30ANI” PRIVITA PRIN OCHII UNEI BLONDE :P

1 Noi

Intr-un weekend  mohotarat care te indemna la meditatie am inceput sa ma gandesc la viata mea si ce realizari am la frumoasa varsta de 30 ani; concluziile care le-am tras in acel moment au fost: eu nu am un obiectiv clar si précis, nu am timp suficient pentru mine, nu imi accord timpul care trebuie, le ofer celor din jur majoritatea timpului meu liber.

“Mica” mea experienta de pana acum la o prima analiza este minia, cu toate ca am avut destule oportunitati,dar le-am dat cu piciorul , pur si simplu lasandu-ma in voia sortii.

Am inteles ca ma aflu intr-o perioada de stress si ceea ce mi se intampla este de fapt asa numita “criza” melodramatic a varstei de 30 ani.

Am auzit atatea povesti despre asa numita criza si nu prea aveam incredere cand imi erau povestite, uneori chiar ma amuzam si faceam haz de necaz.

Dar iata ca am ajuns sa o traiesc si eu si sa o si constientizez.

Se pare ca odata cu trecerea timpului, mai des ma lovesc de privirile suspecte si judecatile aspre ale celor care afla ca am 30 de ani si sunt necasatorita.

Nu am incercat sa descopar riduri noi, nici nu am cautat. Dar stiu ca sunt de 10 ori mai implinită sexual ca la 20, am mai puţini amici, dar mai de suflet prieteni ca la 25. Si am mai descoperit ceva senzaţional la 30 de ani. Există timp pentru orice!

Toate aceste trairi interioare, zbucium, care le-am trait zilnic, m-au ajutat foarte mult sa ma regasesc, am devenit mult mai constienta de mine, de sufletul meu, de dorintele mele.

Imi doream sa iubesc si sa fiu iubita, dar mai presus de orice imi doream sa fiu impacata cu mine insami!Am decis sa pun capat unei relatii frumoase, dar in care personal nu credeam,simteam cum partenerul meu nu isi doreste o relatie serioasa,nu este pregatit un angajament sau responsabilitatile ce vin odata cu aceasta relatie il incomodeaza.

Aceasta decizie a adus in sufletul meu o usurare totala, ma simteam libera si lipsita de griji, parca ma nascusem a doua oara si imi doream sa imi traiesc viata asa cum imi doream fara a face compromisuri.

Aceasta usurare a durat destul de putin, pentru ca a urmat o perioada grea, ma gandeam daca am luat o decizie corecta, daca omul respectiv sufera, daca ii este dor de mine, daca l-am ranit cu ceva.

Am inceput sa citesc diverse romane de dragoste, devenisem un fan al cartilor lui si blogului lui Alice Nastase ( conduce revista TANGO).

Apoi a urmat perioada cand mi-am dorit o schimbare si in infatisare , stil si zic ca mi-a reusit devenind blonda J

Toate aceasta criza m-a ajutat sa inteleg urmatorul lucru: ”Nu mi-e dor de adolescenta!

Simt ca in fiecare zi intineresc.De ce nu?!Nu imi doresc nici o clipa sa revin la anii adolescentei, anii marilor framanarii, care mi-au tocat anii pana la epuizare.In facultate eram obsedata de fetele care aratau perfect, se imbracau pe masura,stiau ce sic and sa spuna.Avem tendinta de a le imita,sperand sa devin si eu o “mica stea” in umbra lor. Pe atunci imi era suficient un simplu compliment si parca toata lumea imi parea mai buna. Tot asa de bine puteam sa fiu ‘gazda’ unor critici, fie ele si prietenoase, ca eu sa ma pierd in disperarile vietii, din care greu mai puteam iesi. Idei fixe si complexante. Toate aceasta fac sa nu-mi fie dor de adolescenta, ci sa ma bucur de prezent. Cu toata fiinta mea. Asa cum stiu eu mai bine.

Articolul publicat pe whichway.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: