Tag Archives: fericire

Ce pot face pentru mine, ca sa fiu fericita?

1 Noi

Am obiceiul sa alerg un toate partile si sa-i multumesc pe toti,astazi imi permit sa nu o mai fac.Sunt obosita de atatea de a atatea incercari de a face pe plac tuturor,astazi vreau sa ma gandesc doar la mine.

Ar fi o idee sa plec mai devreme de la birou si sa merg in parc jumatate de ora, sa admir natura,sa stau pe o banca si sa citesc o carte.
Cand ajung acasa sa nu mai fug repede sa fac curatenie, gatit, etc ; sa fac o baie plina cu spuma si sa ascult o muzica relexanta.
Gandindu-ma la aceste lucruri, simt ca nu sunt fericita.
Ma uit la fete si ele scriu de zor si eu stau pe scaun, cu pixul si foaie in fata si imi trec diverse lucruri frumoase prin capsor, dar eu ma simt total nefericita.
Poate eu sunt de vina pentru aceasta nefericire; eu nu o las sa iasa la luminina.
Anul acesta m-am plimbat prin strainatate si prin tara si nu am stiut sa ma bucur de locurile minunate pe care le-am vazut.
Tare as vrea sa inteleg de unde vine aceasta nefericire, am nevoie de o introspectie profunda ; sa imi ingrijesc toate ranile, toate durerile,toate suferintele adunate in acesti ani, care au ajuns sa imi provoace aceasta nefericire.

Exercitiul pentru saptamana viitoare: sa fiu mai organizata acasa si sa adorm devreme, pentru ca somnul este necesar, nu trebuie pierdut pe facebook.

Anunțuri

fericire

11 Oct

Fericirea nu bate la usa. Nici macar nu te calca pe picior in troleibuz, asa, din greseala banala. Fericirea nu sta pe craca plopului de la ferestra dormitorului tau. Nici macar nu curge la apa robinetului din baie. Fericirea nu se asaza ca raia de pielea ta daca nu o simti dinauntru spre dinafara. Fericirea, soiul asta de raritate pe care il vrea si cauta tot muritorul, nu are liniste. E ca o ploaie uda, care te raceste, te adapa, te schimba la fata si la trup doar daca nu te superi ca se strecoara prin tine. Fericirea, maladia suprema a oamenilor buni ca painea calda, a ingerilor care nu au chip, sta pe umerii tai atunci cand esti mai posac si amarat ca oricand. Te chinuie, te schingiuie in regrete, in apasari de inima, in strangeri de dinti, in clipe cu lacrimi pe gene. Te priveste cu coltul ochiului, te lasa in pace, te cuprinde in mreje ca mai apoi sa o cauti bezmetic in hau. Dar tot acolo a ramas, numai ca tu ai uit de ea.

Si ar fi cazul sa nu plangi decat la nenorociri imense, sa nu te incrunti decat daca trecuie sa-ti pui Botox in frunte, sa nu tipi doar daca ti-a furat careva portofelul. In rest nu are sens sa nu fi fericit. E ca si cum primesti cel mai pretios dar, insa mintea ta ingusta nu te lasa sa te bucuri.

Ba sa razi, in hohote, cu gura pana la urechi, cu inima mare si plina la inaintare, cu mintea limpede si generoasa, cu spirite de bine pe umeri. Sa razi, de tot si toate!