Tag Archives: ras

fericire

11 Oct

Fericirea nu bate la usa. Nici macar nu te calca pe picior in troleibuz, asa, din greseala banala. Fericirea nu sta pe craca plopului de la ferestra dormitorului tau. Nici macar nu curge la apa robinetului din baie. Fericirea nu se asaza ca raia de pielea ta daca nu o simti dinauntru spre dinafara. Fericirea, soiul asta de raritate pe care il vrea si cauta tot muritorul, nu are liniste. E ca o ploaie uda, care te raceste, te adapa, te schimba la fata si la trup doar daca nu te superi ca se strecoara prin tine. Fericirea, maladia suprema a oamenilor buni ca painea calda, a ingerilor care nu au chip, sta pe umerii tai atunci cand esti mai posac si amarat ca oricand. Te chinuie, te schingiuie in regrete, in apasari de inima, in strangeri de dinti, in clipe cu lacrimi pe gene. Te priveste cu coltul ochiului, te lasa in pace, te cuprinde in mreje ca mai apoi sa o cauti bezmetic in hau. Dar tot acolo a ramas, numai ca tu ai uit de ea.

Si ar fi cazul sa nu plangi decat la nenorociri imense, sa nu te incrunti decat daca trecuie sa-ti pui Botox in frunte, sa nu tipi doar daca ti-a furat careva portofelul. In rest nu are sens sa nu fi fericit. E ca si cum primesti cel mai pretios dar, insa mintea ta ingusta nu te lasa sa te bucuri.

Ba sa razi, in hohote, cu gura pana la urechi, cu inima mare si plina la inaintare, cu mintea limpede si generoasa, cu spirite de bine pe umeri. Sa razi, de tot si toate!