Wishlist 2012

Citind un articol al Sabinei Cornovac mi-a venit si mie ideea sa fac wishlist pe anul 2012.

Inainte de wishlist, am stat si am analizat putin anul care mai are putin si se incheie si concluzia este ca sunt foarte fericita, iubesc si sunt iubita, m-am iertat si am devenit mai ingaduitoare cu mine si tinand sa iti multumesc lui Voro pentru tot, pentru ca fara ea nu as fii stiut sa multumesc si sa apreciez multe.

Sa incepem lista :

1. Sa fiu sanatoasa si voioasa pentru a avea putere sa parcug anul 2012;
2. Bilet la concertul Horia Brenciu din martie 2012 sau la concertul Lara  Fabian tot din martie 2012
3. Sa merg intr-un Citybreak sa vad Praga – este un vis de mult timp;
4. Sa imi cumpar o casuta pe numele meu, ma multumesc si cu o garsoniera, pe care sa o aranjez dupa sufletul meu si sa imi fie drag sa locuiesc cu ea;
5. O sedinta foto profesionista alaturi de iubitul meu – sa pastram momentele frumoase intr-un album foto profesionist;
6. Sa fac un curs de marketing online – sa invat cum sa gestionezi campanii online , mai mult pe partea de SEO;
7. Sa infiintez o fundatie si sa ma ocup de proiecte dedicate copiilor – nu dau mai multe detalii, sa nu imi fure cineva ideea;)

Lista va fi deschisa si o voi modifica ori de cate ori va fi nevoie.

PS Si o dorinta care nu are inca termen – la nunta mea, imi doresc sa cante trupa Atelier si Vlad Dulea.

Update : Am fost la Brenciu la spectacol si a fost exceptional.

Vesti despre Vladut Andrei Decu

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic despre Vladut, despre evolutia bolii, despre ce s-a intamplat in urma concertului caritabil. Imi cer scuze pentru ca am neglijat acest aspect, doar ca in viata mea s-au produs foarte multe transformari si intr-un final simt ca m-am linistit. Zilele trecute am primit un telefon de la Vlad Dulea , care m-a trezit la viata si m-a intrebat : Ce mai face Vladut? Ce vesti mai ai despre el? si eu am tacut, pentru ca am fost atat de agitata si de preocupata de diverse chestii nesemnificative si am uitat complet sa o mai sun pe bunica lui, sa mai aflu vesti. In aceasta dimineata, cum stateam asa linistita, pe veranda, sorbind cafeluta, cuvintele lui Vlad ma urmareau, si am pus mana pe telefon si am aflat ca Vladut este in Italia si operatia a fost un succes, evolutia post operatorie este in regula si daca lucrurile decurg bine, in decembrie va reveni in tara, in sanul familiei. La auzul acestei vestii, mi s-au umplut ochii de lacrimi de bucurie, m-am simt foarte fericita ca am putut sa particip intr-o mica masura la indeplinirea acestei minunii. Vreau sa ma multumesc si voua, care a-ti fost alaturi de Vladut, de familia lui, si  ati crezut in minuni : Stefan Murgeanu,  Chinezu , Mache , Claudiu, Nicu, Mika ( care m-a ajutat foarte mult in acest vis si ii multumesc din inima pentru tot sprijinul oferit) ,  Irina,  Sorin , Pandutzu, Cezar , Claudia Tocila , Lucian , Anca Bundaru, Ionela Nastase,  Pietricel  si incontestabilul Vlad Dulea. Daca am uitat pe cineva, imi cer scuze, sunt foarte emotionata cand scriu acest post si sper sa ma iertati. Minunea s-a intamplat!

Ce schimbari am nevoie in viata mea?

Schimbarea este o necesitate in viata mea.Dar totusi de ce sa ma schimb?Nu ma plac asa cum sunt, oare de ce?

Schimbarile trebuie sa fie radicale in viata mea si trebuie sa actionez cat mai curand, dar teama de cum voi reactiona ma tine inca pe loc.

Un prim pas care trebuie sa-l fac este sa nu mai plang, sa fiu mai optimista,sa privesc partea plina a paharului si sa renvat sa zambesc si sa nu mai fiu trista tot timpul.

Schimbarea vine din interiorul meu, din dorinta de a face ceva cu viata mea, de a constientiza tot ce se intampla in viata mea si sa iau masuri.

Trebuie sa invat sa tolerez oameni mai mult,sa nu mai pun etichete si sa privesc si dincolo de aparente,sa pot lucra cu ei indiferent de conditii ( galagie,zgomot,…).

Sa imi fixez obiective si sa le vizualizez mai des si sa depun eforturi sa le ating, sa nu mai fiu delasatoare.

Imi doresc sa nu mai fiu rautacioasa cu oamenii care doresc sa ma cunoasca si sa ii las sa ma descopere asa cum sunt cu adevarat; sa nu mai stau izolata,inchisa in mine si sa ii resping si sa loveasca de un zid de gheata.

Am nevoie de niste reguli in viata mea pentru ca altfel pierd controlul asupra locurilor,sa am un regim de viata mai ordonat: mancare sanatoasa, sport.

Ar fi bine venita o ordine in ganduri, sa imi asez gandurile care imi tot bantuie prin capsor si sa le ordonez, sa nu ma mai apuc de o gramada de lucruri si sa nu finalizez nimic.

Imi doresc o perioada de liniste, de relaxare in viata mea,ar fi binevenita o vacanta departe de lume,dar nu ma simt pregatita si ma sperie gandul sa stau doar eu cu mine cateva zile izolata de calculator,mobil, email, etc.

Ma gandesc aproape zilnic la schimbarile ce trebuie facute in viata mea, dar practic nu prea am luat masuri.

Schimbarea va fi insotita de o miscare radicala in viata mea si parca nu ma simt pregatita.

Trebuie sa ies din universul meu, sa cunosc oameni noi si sa incerc sa am o noua relatie in viata mea, dar eu fug de toate aceste lucruri.

Dar eu chiar imi doresc sa fac aceste schimbari in viata mea, le fac pentru ca le doresc,pentru ca le simt sau de dragul celor din jur.

Trebuie sa invat sa ma iubesc pe primul rand este prima schimbare din viata mea ce trebuie facuta apoi vor veni si restul de la sine,sper.

AM nevoie de miscare pentru a avea un alt tonus si tot imi propun sa ajung intr-o sala de sport si nu am ajuns la nici o ora.

Sper sa reusesc saptamana viitoare.

Atitudinea mea fata de viata si persoana mea:P

Fiecare zi pentru mine inseamna un nou inceput…un inceput care pe zi ce trece incepe sa capete contur, un contur pe care mi-l doresc si la care visez in fiecare zi…

Stau si ma gandesc acum ca fiecare om in parte are placerea sau neplacerea de a-si forma viata asa cum vrea el, cu un ajutor mai mult sau mai putin din partea celor din jur si a subconstientului sau… Tind sa cred ca tot ceea ce am reusit eu (in mare parte) se datoreaza ambitiei si perseverentei pe care eu le am si le gandesc cu un fooooarte mare entuziasm .

Tot timpul incerc sa fiu o faptura altfel-decat-toate-celelalte, de fapt cred ca este vorba de atitudine…Incerc sa imi dau aceea senzatie de incredere si de iradiere care imi traverseaza fiinta din crestet pana-n talpi…

Stau si ma gandesc ca felul in care zambesc ii face pe cei din jur sa ma vada o cu totul alta persoana,o persoana care lumineaza spatiul din jurul ei .

Dupa cum am spus conteaza foarte mult atitudinea… felul in care te comporti, felul in care zambesti, felul in care respiri, felul in care privesti, felul in care pasesti, felul in care stai…multe

Am ajuns la concluzia ca nu conteaza daca n-ai reusit sa-ti termini facultatea sau ca nu esti deloc la curent cu ce se intampla in lume… conteaza foarte mult ca in sinea ta sa fii impacata, sa ai incredere in tine indiferent daca ai terminat sau nu o facultate, daca ai cont la banca sau nu , daca ai un iubit sau nu…

Imi place sa cred ca sunt o persoana optimista, care indiferent prin ce momente neplacute trec, imi sterg repede lacrimile care ameninta sa-mi strice machiajul si… trec mai deaprte. E adevarat ca nu tot timpul sunt asa si simt, dar asa ma prefac ca sunt optimista pana cand sentimentul devine realitate . Nu sunt numai eu devina de ceea ce mi se intampla, insa incerc sa fiu minunata , pe dinauntru si pe din afara, astfel incat sa imi fac viata sa fie si mai usoara

Intr-un final vreau sa spun ca imi place sa fiu altfel decat restul persoanelor, imi place sa cred ca sunt diferita prin comportament si gandire, NU imi place sa ma compar si sa fiu comparata cu alte persoane si nu ma intereseaza parerea altora vis-a-vis de peroana mea si de ceea ce fac eu…

Imi place de mineeee si ma simt bineeeee …